Poezii și versuri

Poezii pentru copii, pentru elevi, pentru grădiniță, pentru școală... pentru toți, într-un singur loc!

Pantoful supărat - Dragoș Vrînceanu

Aruncat tocmai sub pat,
Stă pantoful supărat
Și tot dă din toc
Cu foc,
Ca să-l scoale pe Nenel
Să aibe grijă de el
Și să-l curețe nițel,
Să-l pună la locul lui
Jos la capul patului.

Dar Nenel doarme butuc
Și visează că bea suc,
Iar din când în când tresare
Când pantoful bate tare.

Pân-la urmă se trezește
Și-l ascultă cum jelește.

Fără inimă, Nenel
Stă și râde-acum de el
Și îi strigă: "Taci din gură!"
Mi-ai făcut o bătătură!
Stai acolo, taci chitic,
Că nu ești bun de nimic."

Dar pantoful îi explică:
"Nenel dragă, cine strică?
De când nu m-ai curățit,
Pielea mea s-a scorojit.
Nu fii, te rog, supărat,
Hai, scoate-mă de sub pat."

Nenel râde și mai tare,
De pantof habar nu are
Și-ncearcă iar să se culce
Să viseze turtă dulce.

Vorbele-astea dintre ei
Le aud trei șoricei.
Câteșitrei, supărați foc,
Ei se înțeleg pe loc,
Să-l sperie pe Nenel,
Să râdă și ei de el.

Iau pantoful la spinare,
Asudând de caznă mare
Și pornind din loc așa
Scot pantoful pe podea.

Încet ca broasca țestoasă
Pantoful umbla prin casă.
Ca un fel de măgăoaie
Umbla singur prin odaie.

Când Nenel l-a observat
De rău ce s-a speriat
A sărit țipând din pat.

Și de-atunci n-a mai lăsat
Pantoful necurățat.
Și l-a pus la locul lui
Jos, la capul patului.

Gândacul bolnav - Dragoș Vrînceanu

Un sărman și mic gândac
Avea crampe la stomac
Și stătea cu fața-n sus
Plin de spaimă și supus.

O furnică
Mai voinică
Îi venise lângă pat
De cu sară,
Ca să-i dee sare-amară.
Mititei
Doi purecei
Se-nduraseră și ei
Și-ndrăzniseră să iese
Din cutia unei mese
Și-i puneau acum comprese.

Doar o muscă vorbăreață,
Plină toată de dulceață
De furat,
Sta-ncruntată lângă pat
Și bătea la cap bolnavul
Ca să spună ce-a mâncat.

Mort de foame și stingher,
Gândăcelul înghițise
O bobiță de piper.

Numai musca dintre toți
Se găsise mai cu moț
Să-l trateze ca pe un hoț.
Dar și ea uitase, hoața,
Ce făcuse cu dulceața.

Dându-și aere severe,
Mulțumită și sătulă,
Cam scăpase din vedere
C-avea "musca pe căciulă".

Telefonul - Dragoș Vrînceanu

Telefonul hoțoman
Doarme dus, ca un motan.
Doarme-n tihnă și în pace,
Însă treaba lui și-o face.

Vrea mama, cu mare grabă,
pe cineva la vreo treabă?
Telefonul foarte iute,
Este gata s-o ajute:
Stă puțin și dă un ton
Și-l cheamă la telefon.

Dar ca lucrul lui să-l facă,
Cu copiii nu se joacă.
Și chiar foarte mult îi place
Copiii să-l lase-n pace.

Aragazul - Dragoș Vrînceanu

Dintre toți, mai plin de haz
E bidonul de-aragaz.
Gât subțire, piept umflat,
Ca un curcan îndopat,
Are-n gușa lui, pesemne,
Un depozit plin de lemne.

Bați din palme și pe loc
Îți și aprinde un foc
La plită ori la cuptor
Să dea mamei ajutor,
Cu iuțeala cea mai mare
Să gătească de mâncare.

Dar copiii să ia seama:
Cu el umblă numai mama.
 
 

Vezi dacă te pricepi la ghicit ghicitori... ghici ghicitoarea mea

X